Posted under Poveşti & Capturi & Ialomiţa
In ultima vreme am mai iesit de doua ori pe Cricov/Ialomita: vineri 15 august (sarbatoare mare) si duminica 24.
Ambele partide le-am inceput pe Cricov, la groapa bogata, cu zarzara galbena, si in ambele ocazii am avut primele capturi pana in 8:30. Mai mult, duminica, dupa al doilea clean am bagat strugure, am cumparat de la piata niste struguri cu broboane marunte si fara samburi. Si l-am luat si la strugure! De data asta n-au mai fost bucati de speriat, doar ceva peste jumate de kil.
In schimb pe Ialomita n-am mai avut productivitate la zarzara, dar am “adunat” la lacusta. Pe deasupra am incercat tot ce creste pe mal: boabe negre de bozie si de sanger, mure, macese si chiar porumbe. La toate am prins sau mi-a tras si am ratat. Dupa-amiaza(duminica) m-am oprit intr-un vad cu apa adanca si am dat din spatele unor buturugi la asteptat, la vale, sub mal. Am pus una dintre cele mai mari zarzare, am asezat batul pe niste craci si am incercat sa-mi gasesc o pozitie cat mai comoda dar fara prea mari rezultate.
Se spune ca Dumnezeu are grija de copii si de betivi, nu stiu in care categorie m-a incadrat pentru ca in mai putin de 10 minute pluta s-a saltat de pe apa si varful vergii a inceput sa se inconvoaie cu miscari ample si “apasate”. Evident n-a mai fost nevoie sa intep, drill-ul a fost destul de lung si anevoios, in fata aveam pomul picat in apa si nici pozitie prea ferma nu aveam. Curand am realizat ca n-am cum sa-l dau afara din locul in care ma aflam, asa ca n-am mai ezitat, am trecut peste trunchiul pomului infipt in mal, am facut vreo doi pasi pe pietrisul povarnit pe sub mal si cam asta a fost tot terenul de manevra. M-am lasat cu fundul pe pietrisul inclinat si mi-am dat drumul sa alunec cu picioarele in apa, sperand sa nu fie exagerat de adanca. Alunecarea mi s-a parut o eternitate, apa imi ajunsese deja la piept si tot nu simteam fund plat sub piciaore. In cele din urma am atins fundul. Imaginati-va cat de bine ma simteam, cu ambele maini ridicate deasupra capului, cu apa care imi clipocea in barba si cu ceva MARE la capatul firului si care se lasa greu in curent.
L-am prins! Nu prea am fost sportiv dar ce sa-i faci!? nu se facea sa-mi rupa tocmai la mal. La mal vine vorba ca de fapt eram amandoi in apa, il adusesem pana langa mine si nu mai stiam ce sa fac. Senzatia de neputinta era atat de acuta incat imi venea sa-mi infig dintii in el. Pana la urma se pare ca Dumnezeu a inclus in categoria protejatilor si pescarii, ma rog, poate pe cativa dintre ei, pentru ca la un moment dat pestele s-a strecurat intre corpul meu si mal. Am avut un moment de inspiratie (inca unul!) si fara sa stau pe ganduri, m-am pravalit peste el, stivindu-l de mal si prinzandu-l cu mainile, fara sa mai tin cont de scula care se rezemase de malul ca un perete de deasupra mea. Starangadu-l in brate ca pe un copil, m-am lasat la vale, apa a inceput sa mai scada si am reusit sa ies pe malul opus, pe prundis. Il cam terfelisem pe dansul, era aproape mort dar oricum n-aveam de gand sa-l eliberez. N-ar mai fi folosit nimanui.
Cam asta a fost tot. A, greutatea: 2 fara 13 grame!
